In anul 1935 se înființa, printr-o hotărâre a Tribunalului Ilfov, prima asociație a drumarilor și podarilor din țara noastră și anume Asociația Picherilor și Cantonierilor din România. Aceasta a funcționat până în anul 1940 și avea filiale și în teritoriile românești din afara granițelor actuale și anume la Cernăuți, Chișinău, Cahul etc. Pentru prima și ultima oară, prin această hotărâre, drumarii erau recunoscuți ca funcționari publici și respectați ca atare.
Războiul și perioada de după acesta au mai permis doar structuri administrative oficiale ale acestei profesii, până în anul 1990, când un grup de profesioniști inimoși ia initiațiva înființării unei asociații profesionale a drumarilor și podarilor, care să-i reprezinte și să le asigure drepturile. Prima Conferinţă Naţională a asociaţiei a avut loc la 27 martie 1991, când au fost prezentate cele 9 filiale: Banat, Braşov, Dobrogea, Hunedoara, Moldova, Muntenia, Oltenia, Transilvania şi Vâlcea. A.P.D.P. România a fost legalizată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa nr. 1568 din 4 iunie 1990. Printre inițiatori s-au aflat și doi drumari recunoscuți pe plan mondial pentru profesionalismul lor, care și-au pus amprenta pe activitatea Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Iași, respectiv inginerii Mihai BOICU și Neculai TĂUTU.
APDP Moldova – care acum poartă și numele respectatului director Neculai Tăutu, reunește specialiști de la DRDP Iași, Facultatea de Construcții și Instalații, DADJ Iași și firmele de construcții specializate pe CFDP din Moldova, dar și pensionari din breasla drumarilor – s-a constituit în această perioadă într-o tribună a dezbaterilor profesionale și științifice. Asociația a reușit să organizeze și desfășoare activități de înaltă ținută, foarte bine apreciate, fie că vorbim de congrese, simpozioane, mese rotunde sau schimburi de experiență.
De remarcat că, în perioada 1934-1939, apare pentru prima oară și „Revista Drumurilor”, ca reprezentant al „personalului mediu” din drumuri, publicație ce va reapărea în peisajul media din anul 1991 și până în prezent. Sunt în revistă pagini de adevarată istorie, unele pline de romantism, altele reflectând dificultățile inerente muncii de zi cu zi, pagini în care se regăsesc laolaltă chipuri și idei, reflectând devotamentul și pasiunea pentru o profesie sublim exprimată în dictonul „via vita”.
Considerăm că trebuie să vorbim mai mult despre ei, cei ce au pus bazele structurii care adună la un loc drumarii, dar și cea care sprijină necondiționat dezvoltarea infrastructurii rutiere din România. (N. Popovici)