Constantin Florescu

1931-2003

Născut în  comuna  Andrieşeni, satul Glăvăneştii Vechi, judeţul Iaşi, într-o familie de învăţători, în 19 mai 1931, tânărul Florescu de mic copil a dorit să descopere lumea. Nepot de preot, de mic a arătat calităţi intelectuale remarcabile. Absolvent a Liceului Naţional din Iaşi, Constantin şi-a însuşit o bună cultură generală, atât în domeniul ştiinţei, cât şi în cel al artei, fiind dotat cu o voce remarcabilă, încântând de multe ori colegii la diversele întruniri. Aplecat mai mult către partea tehnică Constantin Florescu a optat pentru facultatea de Construcţii Iaşi, cursurile fiind absolvite în 1954. Din 1957 inginerul Florescu s-a încadrat la Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi şi a lucrat aici până la ieşirea la pensie. Având în vedere starea infrastructurii rutiere precară, pe care a moştenito România după război, dorinţa conducerii de atunci a ţării de a elimina această situaţie, precum şi refacerea distrugerilor provocate de cel de-al doilea război mondial în  domeniul rutier, s-a deschis un front foarte mare de execuţie în acest domeniu, execuţii în care generaţia de ingineri a anilor 1950 s-a implicat în mod deosebit. Timp de 38 de ani cât a lucrat la DRDP Iaşi a fost inginer proiectant, şef serviciu de proiectare şi din 1971 şef al serviciului tehnic. A avut ocazia să cunoască la perfecţie reţeaua de drumuri din cadrul regionalei, participând la proiectarea şi modernizarea a mii de kilometri de drum. În 1973 a publicat la Editura tehnică lucrarea ,,Racordări cu arce de clotoidă la drumuri”lucrare importantă care a venit în sprijinul inginerilor proiectanţi în domeniul rutier uşurându-le foarte mult munca. În tot timpul cât a lucrat în cadrul DRDP Iaşi a fost un model de urmat pentru toate generaţiile de ingineri care au urmat, prin spiritul de colegialitate şi prietenie arătate, prin atmosfera destinsă şi relaxantă pe care o crea în jurul său, într-o perioadă destul de grea, când regimul comunist a impus un sistem înjositor, în special pentru intelectualitatea românească.

În ultimii ani de activitate şi după pensionare, pasiunea pentru drumuri, l-a făcut să se dedice cercetării şi publicării unei istorii a drumurilor din Moldova, activitate căruia i-a dedicat ore de studiu în bibliotecile ieşene. Toată această muncă s-a finalizat cu apariţia a două lucrări: ,,Monografia drumurilor din Moldova”(1999) şi ,,Monografia societăţii de Construcţii Feroviare Iaşi”(2002).

O altă pasiune căreia i sa dedicat cu plăcere a fost muzica, pe care nu a părăsit-o niciodată. Deseori cu ocazia unor momente mai plăcute la serviciu, vocea sa baritonală ne încânta cu repertoriul de romanţe cu totul remarcabil pe care îl avea. A absolvit cursurile serale ale Liceului de Artă din Iaşi secţia canto. A cântat în corul ,,Gavril Muzicescu” al Filarmonicii ieşene şi în ultima parte a vieţii a activate în corurile bisericilor Frumoasa şi Bărboi. Despre personalitatea inginerului Florescu s-ar putea scrie un roman, şi nu este exclus ca cineva să se ocupe de acest lucru.

O activitate laborioasă a desfăşurat-o în cadrul Asociaţiei Profesionale Drumuri şi Poduri filiala Moldova, prin aportul cu lucrări de specialitate prezentate cu prilejul seminariilor ştiinţifice organizate de filialele asociaţiei din România. De asemenea un aport deosebit şi-a adus ca membru al comisiei de atestare profesională a firmelor de construcţii şi proiectare ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul rutier.

Dumitrache Florin   Iaşi 2009

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *